După o operație, plămânii au tendința să se destindă mai puțin, din cauza anesteziei, a durerii și a statului în pat. Exercițiile de respirație le ajută să rămână bine aerați și pot reduce riscul unor complicații respiratorii. De aceea, echipa medicală le recomandă frecvent, uneori chiar înainte de intervenție. Răspunsurile de mai jos explică, pe întrebări, ce se întâmplă și ce poți face.
De ce sunt afectați plămânii după o operație?
Anestezia generală relaxează mușchii respiratori și face ca respirația să fie mai superficială. Durerea de la nivelul pieptului, al abdomenului sau al plăgii te face să eviți inspirațiile adânci și tusea. Dacă adaugi faptul că stai mult în pat, secrețiile se pot aduna în plămâni, iar anumite porțiuni ale lor se pot colapsa parțial. Rezultatul poate fi o infecție respiratorie sau o scădere a oxigenării. Nu apare la oricine, însă riscul este mai mare la fumători, la persoanele cu boli pulmonare, la cele în vârstă și după intervenții în zona toracelui sau a abdomenului superior.
Ce sunt exercițiile de respirație și cine le recomandă?
Sunt mișcări respiratorii simple, repetate la intervale regulate, care ajută la deschiderea plămânilor și la eliminarea secrețiilor. Le recomandă medicul, asistenta sau kinetoterapeutul, care îți arată și tehnica potrivită. Uneori se folosește un dispozitiv mic, numit spirometru de stimulare, care îți arată cât de adânc inspiri. Nu e nevoie să ghicești: ai dreptul să ceri o demonstrație.
Cum se face un exercițiu de bază?
O variantă des folosită, descrisă general, arată așa:
- Așază-te cât mai drept, în pat sau pe scaun, cu umerii relaxați.
- Inspiră lent pe nas, ca și cum ai mirosi o floare, lăsând aerul să umple pieptul și abdomenul.
- Ține aerul câteva secunde, dacă ești confortabil.
- Expiră lent pe gură, cu buzele ușor strânse.
- Repetă de câteva ori, apoi odihnește-te. Reia după programul indicat de echipă.
Dacă ai o incizie la piept sau la abdomen, poți sprijini zona cu o pernă mică sau cu palmele, când tușești sau respiri adânc. Medicul îți va spune dacă ai restricții.
Este normal să tușesc după operație?
Da, tusea ajută la eliminarea secrețiilor, iar echipa o încurajează de multe ori. Poate fi însă dureroasă. Sprijinul cu perna și un calmant bine ales fac tusea mai suportabilă. Spune asistentei dacă te doare atât de tare încât eviți să tușești, pentru că atunci apare riscul ca secrețiile să rămână în plămâni. Dacă observi că tusea se agravează, că apar flegmă colorată sau febră, anunță medicul.
Cât de des ar trebui să fac exercițiile?
Frecvența diferă în funcție de operație și de starea ta, așa că nu există un program universal. În general, se recomandă repetări regulate pe parcursul zilei, nu un efort lung o singură dată. Echipa îți va spune ritmul potrivit. Un truc practic: asociază exercițiile cu momente fixe, de exemplu după fiecare masă sau la fiecare oră trezit. Un ceas, o alarmă sau o notă lângă pat te ajută să nu uiți.
Ce altceva ajută plămânii în recuperare?
- Mișcarea timpurie: ridicatul din pat, mersul scurt pe hol, așezatul în fotoliu, în limita indicațiilor.
- Controlul durerii: o durere gestionată permite respirații mai ample.
- Hidratarea: dacă ai voie să bei, lichidele ajută la fluidizarea secrețiilor.
- Renunțarea la fumat: dacă fumezi, discută cu medicul despre sprijin; chiar și o pauză înainte și după operație poate fi benefică.
- Poziția: capul ușor ridicat favorizează respirația, când starea o permite.
Detalii despre etapele recuperării, de la primele ore până la revenirea acasă, se găsesc în materialele despre operație și anestezie, scrise pentru pacienți, nu pentru specialiști.
Când trebuie să spun imediat echipei?
Nu aștepta și nu minimaliza dacă ai:
- dificultate de respirație sau senzație că nu primești suficient aer;
- durere în piept care se agravează la inspirație;
- tuse persistentă cu secreții galbene, verzi sau cu sânge;
- febră sau frisoane;
- buze sau degete vineții, confuzie bruscă, amețeală accentuată.
Acasă, după externare, aceste semne cer sunat la medic sau, dacă sunt severe, apel la serviciul de urgență. Nu încerca să le tratezi singur cu remedii de pe internet.
Cum arată o zi obișnuită, cu exerciții incluse?
Să luăm un pacient operat la abdomen, în a doua zi după intervenție. Dimineața, după igienă și micul dejun, asistenta îl ajută să se așeze pe marginea patului. Face cinci-șase respirații lente, cu o pernă ținută la nivelul plăgii, apoi tușește de două-trei ori, sprijinind zona. După aceea merge câțiva pași pe hol, însoțit. La prânz repetă exercițiul de respirație, după-amiaza stă un timp în fotoliu, iar seara repetă iar, cu o pernă în plus sub cap. Nimic spectaculos, doar un ritm care se instalează.
Familia poate ajuta mult, reamintind blând pacientului să respire, ținând pernuța la îndemână și lăudând progresul. Nu forța însă ritmul și nu compara cu alți pacienți: fiecare are capacitate și toleranță diferite.
Pot face exercițiile și dacă nu mă simt bine?
De multe ori da, dar în mod adaptat. Dacă ești obosit, fă sesiuni mai scurte și odihnește-te între ele. Dacă simți amețeală sau durere intensă, oprește-te și spune. Scopul este regularitatea, nu performanța. Chiar și câteva respirații lente, făcute conștient, sunt mai bune decât nimic.
Merită să învăț tehnica înainte de operație?
Da. Dacă exersezi când ești bine, te vei descurca mai ușor când ești obosit sau în durere. Poți cere kinetoterapeutului sau asistentei o demonstrație la consultul preoperator. Cu cât mai devreme afli și exersezi, cu atât obiceiul se instalează mai natural după operație.
În cele din urmă, exercițiile de respirație sunt unul dintre cele mai simple și mai accesibile gesturi de recuperare. Ele nu cer aparatură și nu cost, doar atenție și constanță. Mai multe ghiduri practice pentru pacienți se găsesc pe LumeaPacienților.
