Căpitanul român de la Watford care publică poezii: ”Am început la Chelsea, am câștigat titlul cu Tottenham, dar cei de la Watford au văzut ceva la mine!”

admin


Tânăra jucătoare româncă Ștefania Cășeriu (18 ani) s-a transferat la începutul acestui sezon de la Tottenham la Watford și se anunță a fi una dintre cele mai interesante apariții din fotbalul nostru feminin.


Într-un dialog cu Sport.ro, Ștefania a vorbit, printre altele, despre cariera din Anglia, fotbalul feminin din România și pasiunea ei pentru poezie, și a transmis un mesaj celor care privesc cu dispreț sportul-rege practicat de fete.


Interviul cu Ștefania Cășeriu (Watford)


Ștefania, știu că ești din Botoșani, cum ai ajuns în Anglia și cum te-ai apucat de fotbal?


M-am născut în România, în orașul Botoșani, dar m-am mutat în Anglia împreună cu familia când aveam patru ani, pot spune că am crescut într-o țară unde fotbalul este o mândrie națională. 


Toți prietenii mei de la școală jucau fotbal și eram dornică să mă implic și eu, așa că jucam cu ei în timpul pauzelor. Am devenit rapid captivată de sportul acesta și la fiecare oportunitate pe care o aveam jucam fotbal, în timpul școlii și după ore.


Cred că nu a fost o singură zi în care să nu aud o bătaie la ușă, pentru că vecinii îmi cereau mereu să ies afară să joc împreună cu ei! Și de atunci fotbalul a rămas marea mea pasiune, pe care îmi doresc să o transform într-o carieră.


Ce înseamnă pentru tine să joci fotbal în țara care practic a inventat acest sport?


Fotbalul este sportul numărul 1 din Anglia și probabil din lume. Jocul de aici m-a făcut să adopt un alt tip de mentalitate în comparație cu coechipierele din România, fiind capabilă să aduc o perspectivă diferită jocului ori de câte ori vin acasă pentru loturile naționale. 


Fotbalul în Anglia este extrem de dezvoltat și competitiv și oferă atât de multe oportunități încât te poți implica în absolut toate aspectele acestui sport.


Povestește-mi puțin despre echipele la care ai evoluat până acum și trofeele cucerite.


Am început la fundația Chelsea – Under 8 în 2013, în paralel cu echipa de fotbal a școlii, după care m-am alăturat celor de la Eagles Football Academy, unde am jucat din 2014 până în 2018, împreună cu băieții. 


În 2018 am ajuns la prima mea echipă de fotbal pentru fete, una locală – Little Thurrock Dynamos, și am jucat acolo timp de două sezoane, până la sfârșitul lui 2019. 


Apoi am reușit să intru la Watford Ladies Youth FC în 2019, unde am jucat alte două sezoane, până în 2021. Pe parcursul acestor sezoane la Watford am jucat și pentru echipa de rezerve de la Barking & Billericay.



Antrenamentele la nivel înalt și jocul cu femei adulte la o vârstă atât de fragedă, pentru că atunci aveam 14-15 ani, mi-au crescut încrederea și mi-au îmbunătățit tehnica, iar între 2021 și 2023 am evoluat la Tottenham Hotspur, pentru echipele Under 16 și Under 21, perioadă în care am câștigat titlul în Junior Premier League. 


Din acest sezon evoluez la Watford FC – Under 23, unde sunt mândră să fiu căpitanul echipei și titulară meci de meci, dar mă antrenez și cu senioarele.


Care este postul unde te simți cel mai bine?


Poziția mea pe teren este mijlocaș ofensiv, număr 8 sau 10. În prima jumătate a sezonului am reușit să înscriu 6 goluri și să dau 8 pase de gol! 


Când să ne așteptăm la debutul oficial la prima echipă de la Watford?


Watford este o familie pentru mine, suntem toate foarte apropiate și integrate în echipă. Avem încredere în calitățile noastre individuale și colective și avem spirit de luptător, mai ales că suntem una dintre cele mai tinere echipe din ligă. Am încredere ca o să terminăm primele în clasament. 


La începutul sezonului am făcut o impresie extrem de bună la Watford și am putut să fiu remarcată atât de antrenorii mei de la Under 23, cât și de cei de la senioare, care au văzut ceva în mine și mi-au dat oportunitatea să mă antrenez săptămânal cu prima echipă. 



Diferența între U-23 și senioare e gigantică, deci voi continua să muncesc ca să debutez cât mai curând la prima echipă.


Când erai mai mică, ai practicat fotbalul la echipe de club masculine. Mai joci și acum alături de băieți? 


Da, jocul cu băieții la o vârstă atât de fragedă mi-a oferit un avantaj care mă punea deasupra fetelor de o seamă cu mine. Am devenit mai rapidă, mai puternică fizic și mental, și mult mai coordonată. 


Chiar și acum nu refuz niciodată oportunitatea să joc fotbal alături de băieți când am o zi liberă.


Fotbalul feminin românesc pare că este pe drumul cel bun. Totuși, mai ales la naționalele de junioare, România pierde de multe ori cu niște scoruri imense. Este atât de mare diferența între țara noastră și Europa?


România încă își dezvoltă fotbalul feminin, comparativ cu alte țări din Europa sau cu Marea Britanie, dar am putut să văd o evoluție la loturile naționale, de la Under 17 și, acum, la Under 19, în ultimii doi ani. Și cu siguranță vom evolua și mai mult în continuare. 



Am avut oportunitatea să mă antrenez cu Poli Timișoara și cu Rapid București la echipele feminine și pot să zic că antrenamentele se aseamănă cu cele din Anglia. 


Deci, deși vorbim de gustul amar al înfrângerii în acest moment, am speranțe și încredere că în România fotbalul feminin va crește cu o viteză extraordinară și abia aștept să fiu și eu parte din așa ceva!


Fotbalul feminin este privit cu neîncredere, ca să nu folosesc un termen mai dur, inclusiv de unii patroni din Superliga României. Ce mesaj ai să le transmiți acestora?


Fotbalul este universal, nu este destinat unui gen sau altul. Este până la urmă o formă de plăcere, pasiune, muncă în echipă, dăruire. 


Deși este privit cu dispreț, nouă fetelor ne oferă doar motivație pentru a le dovedi că este greșită o astfel de viziune. 


Iar celor care nu au încredere în generația nouă de fotbaliste le transmit să aibă grijă, pentru că fotbalul feminin crește mai repede decât și-au putut imagina vreodată!


Acum câțiva ani ai publicat câteva poezii într-o antologie. Mai ai timp acum să scrii, să citești?


Mereu am avut o pasiune pentru literatură. Și să scriu, și să citesc. Chiar și acum iau o carte cu mine oriunde mă duc. 


Când eram mai mică, eram implicată în multe competiții școlare de tineri scriitori. Si pasiunea asta a putut să îmi ofere ocazia să public câteva poezii în ‘The Young Writers Anthology‘ și să le recit de față cu toată școala mea și cu cadeții de la aviație cu ocazia Remembrance Day, o sărbătoare plină de simboluri în Anglia.



Foto: arhivă personală, FRF, Watford FC



Source link

Share This Article